Conflictul ca spațiu de întâlnire cu celălalt

O fantezie răspândită este că relația perfectă este lipsită de conflict, este cea în care avem senzația că ne înțelegem din priviri. Însă, adesea, acest tip de relații ascunde o conviețuire paralelă, în care conflictul este negat, evitat sau suprimat.

Aparent, conflictul rupe contactul dintre noi. De fapt, se întâmplă exact inversul: ne întâlnim tocmai în punctul în care descoperim o diferență și așteptările ne sunt înșelate. Constatăm că propria dorință nu este continuarea dorinței celuilalt. Asta ne ajută să realizăm că există un necunoscut, un altul diferit de mine, care vede lucrurile printr-o altă lentilă.

În conflict descoperim alteritatea celuilalt: faptul că are o percepție diferită, cuplată cu alte nevoi. Și abia atunci apare posibilitatea contactului cu adevărat.

Problema nu este conflictul în sine, ci felul în care ne angajăm în el. Dacă avem drept scop – nu distrugerea relației și demonstrarea propriei dreptăți, ci întâlnirea cu celălalt – conflictul contribuie la apropierea noastră și ne ajută să ne cunoaștem mai bine.