Psihoterapia este un serviciu ciudat.
De regulă, când apelăm la un specialist, avem așteptarea legitimă ca acesta să intervină direct asupra noastră sau a problemei. Dentistul ne repară dintele, oftalmologul ne corectează vederea, maseurul ne detensionează mușchii, coaforul ne tunde părul. În fond, aducem „mașinăria” la reparat sau întreținut. Devenim un obiect asupra căruia un specialist acționează, iar contractul e simplu: plătim pentru un rezultat vizibil și concret.
De multe ori, în terapie se vine cu aceeași așteptare: „Nu mai sunt productiv, am chestii de făcut, dar nu am energie nici măcar să mă ridic din pat – ce să fac (sau „faceți ceva”) ca să nu mă mai simt astfel și să revin la normal?”. Această raportare trădează o înstrăinare de sine. Emoția e ceva insignifiant, o perturbare în sistem, care trebuie eliminată pentru a mă reîntoarce la viață. Dar viața nu este altundeva. Este exact aici, în lumea interioară în care mereu se întâmplă ceva.
Ce-ar fi dacă am privi drept problemă tocmai acest mod de raportare la noi înșine ca la un obiect de reparat? Ce-ar fi dacă, în loc să încerc să elimin durerea, m-aș reorienta spre a explora cu curiozitate ce naiba se întâmplă în interiorul meu? În ce fel sufăr? Ce îmi semnalează această suferință? Despre ce este? Și-au pierdut sensul personal lucrurile pe care le fac, obiectivele pe care le urmăresc? Tânjesc după conexiune umană?
Aceste întrebări pot deveni un punct de plecare pentru a mă implica în propria viață. Pornind de la a da sens la ceea ce se petrece în lumea interioară, pot face alegeri și reconstrui o viață mai în acord cu nevoile profunde.
Acesta este un demers pe care îl propune psihoterapia care privește dincolo de simptom. Rolul terapeutului nu constă în a interveni asupra individului pentru a-l scăpa de durere, ci în a-l ajuta să se reconecteze la propriile trăiri și să se implice activ în propria viață.
P.S. Există și forme de psihoterapie care se înscriu în aceeași logică obiectuală, orientate spre eliminarea simptomului: „am anxietate” – „poftim tehnica x, y de autoreglare ori medicamentul z”. Simptomul dispare, iar clientul revine dacă/când apare altul (insomnie, depresie, etc).
